O imagine din copilărie este cea în care, mai multe femei se adunau la noi acasă în zilele de iarnă, care cu andrele, care cu cusături pe itamină, care cu croșeta.Altă imagine suprapune mai

Sunt ultimii, pentru că, până și răbdarea mea are un capăt. Acesta este capătul.Nu mai cedez la niciun, „Dar mami!”.E destul.Am repetat cu 4 generații de pisici drumul spre litiera (Ce drăgălși!), am ajuns

România văzută prin filtrul depărtării îmi pare în această noapte o mare de lumină. Nu vreau să mă gândesc la ce-mi lipsește în această noapte din România. Nu-mi lipsește nimic și în același timp

O zi de duminică ca un cadou împachetat special pentru mine.Sunt multe zile pe care le-am uitat, pentru că au cuprins în ele atâta liniște încât au trecut neobservate. Sunt și zile care au

Până și pentru mine este evident că m-am rătăcit pe aici, încă de ieri, 10 martie.Asta pentru că a fost o avarie la satelitu’ de iarnă, dar chiar e nevoie să-mi bagi și florile

Nu am întâlnit femei din care să nu erupă spre lumină determinarea de a mișca viața, de a reface din mii de fărâme, o lume. Această putere există în fiecare femeie chiar dacă parcurge

Am făcut din gânduri scarăȘi-am luat-o-n sus într-o doară,Urcarea e grea câteodată,De îmi vine s-o las baltă.Agățată de balustradă,Mă împiedică o idee retardă.Când urcarea devine lină,Elanul nu prea s-animă.Tot mai bine urc împiedicat,Pentru senzații

Algoritmul news feed ului FB îmi scoate zilnic în cale gândurile, întâmplările, vorbele unor oameni din România.Unii povestesc ceva, alții se revoltă, ba că plagiat, ba că demisia, ba scandal, mafioți, proxeneți.La o postare

Îmi amintesc o zi în București, o zi de început de vară (2019) când știam că o să mă mut din România și poate din această cauză priveam mai atent în jur.Era o sâmbătă

Mâine anul se-noiește și odată cu el avem și noi senzația că o luăm de la capăt.Ne apucăm de bilanțuri cu ce lucruri am realizat, cu ce nu prea ne-a ieșit, și mai mereu