Nu am întâlnit femei din care să nu erupă spre lumină determinarea de a mișca viața, de a reface din mii de fărâme, o lume. Această putere există în fiecare femeie chiar dacă parcurge zile înnegurate, chiar dacă este în boală sau în durere, lumina din ea este mereu vie, este mereu acolo, în așteptare.
Acesta este miracolul femeii. Ea, ca primăvara, mereu reînvie.
Dintr-o farfurie, două linguri și-o ceașcă de cafea, ea îți face din orice loc acasă. Cu poza de familie pusă pe pervazul ferestrei ea îți face un cămin. Femeia are nevoie de o singură privire ca să știe, unde, și ce poate îmbunătăți. De multe ori nu spune, de multe ori vorbește prin mâinile ei care mereu așează, îndreaptă, pun viața în ordine.
Femeia dă energie vieții. Fără ea, ‘Viața’ ar sta epuizată, obosită, tristă, incapabilă să mai miște ceva.
Sunt recunoscătoare că sunt femeie, chiar dacă se pare că acest fapt mă ține în priză tot timpul. Dar, numai așa știu să trăiesc, cioplind zilnic, cu migală, bucați de suflet și dăruindu-le vieții fără a sta prea mult să mă gândesc.
La mulți ani, Femeie!
Ești cel mai frumos miracol!
