Am făcut din gânduri scară
Și-am luat-o-n sus într-o doară,
Urcarea e grea câteodată,
De îmi vine s-o las baltă.
Agățată de balustradă,
Mă împiedică o idee retardă.
Când urcarea devine lină,
Elanul nu prea s-animă.
Tot mai bine urc împiedicat,
Pentru senzații de neuitat.
Coborârea n-o iau în calcul,
Ținta mea rămâne înaltul.
