Mâine anul se-noiește și odată cu el avem și noi senzația că o luăm de la capăt.
Ne apucăm de bilanțuri cu ce lucruri am realizat, cu ce nu prea ne-a ieșit, și mai mereu pierdem din vedere esențialul, indiferent în ce punct am fi, acum suntem de fapt cea mai bună variantă a noastră din câte ar fi putut exista.
Pentru că viața este cea mai fină perie polizor, ea ne șlefuiește zi de zi în diverse direcții, fără să ne dăm seama că participăm la un fin proces de transformare a sinelui.
Și în urma acestui proces, dacă ne uităm în noi la sfârșitul unui an, sigur găsim lucruri excelent făcute, puncte de bifat, realizări extraordinare, fapte petrecute prima dată care ne pot ajunge viața toată.
Dar din cauza acestor chestii importante și strălucitoare, ignorăm lucrurile mărunte de fiecare zi, când de fapt în ele se reflectă toată rezistența, forța și determinarea noastră.
Eu n-am socotit niciodată, până acum, în retrospectiva unui an, faptul că, în vreo 350 de zile am pus masa pentru patru persoane, uneori pentru mai multe, în alte 270 de zile am făcut curat, am pus la spălat.
În vreo 30 de zile mi-au înflorit niște flori.
În toate zilele anului am ascultat, analizat, am căutat soluții, m-am străduit să înțeleg și am ajutat. În fiecare zi am învățat. În fiecare zi am îmbrățișat și încurajat. În cel puțin 30 de zile am fost sfârșită de oboseală dar am reușit să nu produc nimănui leziuni fizice și psihice.
În toate zilele din an, secundă de secundă, mi-am iubit copiii, familia, prietenii, am ars ca pe rug de grija lor, am fost parte la bunele ori relele lor.
În unele zile am citit, în altele am aberat în scris pe aici.
Toate acestea și multe altele le-am făcut cu credința unui Sisif ce împinge bolovanul spre vârful muntelui la nesfârșit.
Mâine, 1 Ianuarie, o iau de la capăt, continuând de fapt ce am început de mult, cu împăcarea omului care face și simte în fiecare zi, tot ce e posibil de făcut și simțit și chiar mai mult decât atât.
Să aveți un an excelent, plin de fapte și simțiri!
La mulți ani! 
