Ascult zorii dimineții de Paște.
Se acumulează în ei o energie vie, poate creată de glasurile care în noapte au cântat, Hristos a Înviat!
Fie că sunt implicată în ritual, fie că nu, zorii acestei dimineți mă învăluie într-o stare de pace, care pe negândite îmi reamintește cât sunt de recunoscătoare, pentru că am repere, pentru că vin de undeva, din alți zori, luminați într-o biserică departe, pe un deal numai al ei, Dealul Bisericii.
În această biserică, acolo departe, se rostește în această noapte, numele meu, al copiilor mei, al soțului meu, al familiei mele cea de pe pământ și a celei mutată cu o stea mai sus.
Acolo am simțit prima oară, cum ritualul atinge spiritul, dar n-am înțeles. Pasca, împărtășania, mersul în biserică la 4 dimineața cu oul roșu în buzunar, ca să-l mănânc după pască. Lumânarea.
Între timp, m-am îndepărtat de ritual, nu dintr-un spirit de frondă, nu din nevoia de independență, ci pentru că m-am concentrat pe viață, pe binele pe care pot să-l aduc în lume, pe vorba bună pe care o spun cuiva, pe zâmbetul trimis până în sufletul altcuiva, pe ajutorul pe care-l pot da.
Copiii mei m-au învățat ce e bucuria și eu atât de tare m-am bucurat că am făcut din ea al treilea copil. Cresc bucuria cu recunoștință, cu grijă, cu atenție, las bucuria să meargă pe picioarele ei, să devină independentă, să-i crească aripi.
Și bucuria se întoarce la mine mereu, devine parte din mine.
Da, m-am luat cu viața și am uitat de ritual.
Dar zorii dimineții de Paște poartă în ei atâta spirit, lumină și bucurie pură că atunci când se strecoară în sufletul meu și întâlnesc bucuria din mine, crează ceva mai înalt, ceva ce cu mintea nu prea poți cuprinde. Aș putea să-i spun dumnezeire, dar ar suna prețios, de neatins și necuprins, așa că-i spun doar atât, vibrație de viață.
Fie ca zorii zilei de Paște să vă gasească sănătoși și în deplină bucurie.
Hristos a Înviat! Paște Fericit! 
