Când viața o ia pe repede înainte și nu mai are răbdare să te aștepte s-o ajungi din urmă, tot ce poți face este să te concentrezi pe rutină.
Să faci ce făceai înainte și îți ieșea foarte bine, să transmiți minții semnalul că stăpânești lucrurile, că situația este sub control.
Și atunci, ușor, ușor mintea își va diminua zgomotul de fond și vei putea auzi din nou muzica.
Nu, nu aceea pe care o auzi în căști, ci aceea cântată când îți dansează sufletul, acea muzică.
Dacă auzi din nou muzica te vei putea concentra pe lucrurile și gesturile mărunte, care definesc de fapt viața, vei cumpăra o floare, vei privi adânc în ochii cuiva, vei mângâia un creștet, vei îmbrățișa, vei face haz de necaz, vei râde în hohote, vei munci, vei citi până vei învăța, vei face din nou planuri.
Pentru că viața, când se dezechilibrează, când este în cădere, caută să-și găsească echilibrul și tinde mereu spre bucurie, numai așa reușește să răzbată orice negură și să iasă la lumină.
