Când nu mai scriu pe aici, se poate întâmpla din două motive, ori viața e mult mai palpitantă decât scrisul și atunci trăiesc mult în exterior, ori la mine în viață e prea întuneric și toate lanternele au bateriile consumate, semnale luminoase apar doar când clipesc și nu e nimeni pe celălalt deal ca măcar cu fumigene să transmit ceva.
Acum, nu știu cum, astea două au reușit să se combine.
Așa că nu scriu, ba pentru că o lună am umblat pe coclauri prin România, Franța și Spania, ba pentru că simt nevoia să stau ascunsă în mine, ca într-un cocon.
Și ca în orice cocon, și într-al meu, dospește ceva.
Știu asta foarte bine, am fost de multe ori acolo, am tras ușa după mine de multe ori, am privit întunericul în ochii lui negrii și goi, de multe ori. Aștept.
Am răbdare. Știu precis că o să ies la lumină. Mereu am făcut-o.
Între timp, pun acolo ceva muzică, câteva cărți citite, un timp mai lung cu mine, o alergare de relaxare și o cafea.
Toamna asta o să fie mișto. Depinde numai de mine și de tine.
Adele – Rolling in the deep (Live Royal Albert Hall) https://www.youtube.com/watch?v=PaEhQ51BvSw
