Uncategorized

– În 5 minute am cursuri, faceți şi voi linişte o oră. Da?- Da, mami! Dar de ce îți dai şi cu parfum? E un curs online mami, online!

Crângul este înverzit, florile copacilor deja au plecat, a apărut verdele crud, cerul pulsează de albastru, pe alocuri tivit cu nuanţe de alb. E primăvară! E vie primăvară şi-mi pare mai uşoară chiar şi depresia.Încercate gânduri mă traversează, îngrijorări eterne, o stare de melasă prin care nimic nu se vede clar, care estompează culorile, trăirile, muzica pare în surdină, viaţa e mai mereu dată pe ‘mute’.Tot caut momentul de declic ca să ies de aici şi nu-l aflu, ca şi cum altcineva s-a strecurat sub pielea mea.De fel sunt un om încrezător şi optimist, dar în ultima vreme mă cuprinde mai mereu o stare de suspendare, entuziasmul meu este bolnav şi continui să mă mişc prin lume fără un scop anume. Mă surprind deseori că trag de mine ca şi cum trag de altcineva, ce niciodată nu vrea, să se mişte cum altădată o făcea.Unde este ea, care chiar putea şi deseori chiar râdea, cu ochii şi sufletul o făcea? Unde a plecat? O aştept să revină, nu poţi pleca aşa neanunţat chiar din propria viaţa, să laşi la schimb o carcasă!Mă doare să constat asta, cred ca trebuie să schimbam ceva, să umplem din nou rezervorul, simt că resursele se epuizează, ne umblă cineva la esenţe. Primul a plecat entuziasmul, nici nu mă aşteptam să rămână, s-ar fi plictisit şi în plus e prea agitat ca să petreacă o viaţa în pat. A doua a plecat vitalitatea şi fără ea te cuprind durerile toate, încheieturile trosnesc, mâinile îţi amorţesc.  A treia a plecat veselia, a luat şi râsul cu ea şi hohotele si jocurile, zice că are ‘team’ şi numai aşa poate funcţiona undeva. Ceilalţi din ‘team’ n-au comentat, veselia îi plăteşte prea bine, aşa că şi-au urmat ‘boss-ul’. Râsul e primul după ea, asistent personal se cheamă acum. Hohotul ce să mai spun, nicio privire n-a aruncat, că avea de hohotit ce-i dăduse râsul de citit, noile instrucţiuni, adică unde vor face din nou echipă.  Jocul evident că a plecat, nici cheile nu şi le-a luat din dulap, că oricum nu-i mai trebuiau, alte uşi de acum foloseau. Aşa că jocul s-a cărat cât ai zice ha,ha într-un râs ce în gât sta. Nu vă amăgiţi că dacă am zis sta, a rămas totuşi râsul, el nu e prieten cu nodul în gât, aşa că a trecut pe la el numai sa-i spună ca e concediat din echipă şi nu-i mai poate însoţi, deci dacă vrea n-are decât să rămână, şi nodul în gât, buimac, sta şi nu se mişca. Am citit ce am scris până aici şi pe la ochi mijeşte ceva, o fi râsul? S-o fi întors că a uitat ceva? Cred că e momentul să-l conving acum că nimic nu e pierdut pe drum.Cand ai o inima plină de iubire şi sufletul îţi tresare către bine, chemi înapoi echipa, plăteşti înzecit entuziasmul şi relansezi fiinţa pe orbita care se cheamă viaţă. Da, aşa cum aţi înţeles deja, iubirea a rămas, nicio clipă nu s-a lamentat, şi-a luat prietena răbdarea de braţ, s-au întâlnit şi cu încrederea şi la o cafea, au stat şi-au aşteptat să le vină celorlalţi mintea la cap.

E duminică, aşa că iată-mă, plimb câinele pe stradă, e soare şi-un aer ce te îndeamnă la mers agale, la gânduri încete. Cât de rotundă şi în miezul ei poate fi viaţa uneori, e nevoie de puţin ca să fie completă, e nevoie numai de o zi cu soare.Trec pe lângă vitrine cu pantofi şi sandale pentru zile şi mai calde, trec şi mirosul mă cheamă mai departe, miros de gogoşi şi cafea.Oamenii forfotesc în jurul meu, grăbiţi şi în zi de duminică, iar eu mă îndrept către uşa cu promisiuni, cafeneaua.- Stai Sasha, să-mi iau o cafea!Intru.În cafenea e un calm aproape palpabil, se vorbeşte în şoaptă, aparatul de cafea scoate un ţiuit uşor, se aude Tom Waits, un ‘Jersey Girl’ răguşit, sha, la, la, la‘When I’m walking down the street with youSha, la, la, la’La bar stă un vlăjgan, cu părul ciufulit, un aer de artist cu capul în alte lumi. Aşa e şi cafeaua lui, promite călătorii.Îi spun:-Hola!El zice:-Hola! Que dia bonito, senora! Şi râde.-Yo quiero un cafe con leche, por favor.Aştept să facă cafeaua, mă uit în jur, un domn citeşte, altul cu nişte căşti pe urechi fredonează încetişor, o doamnă în vârstă cu cercei mari verzi priveşte afară la Sasha.Şi mintea mea ţiue precum aparatul de cafea, When I’m walking down the street, sha, la, la, la again and again.- Hola! Que dia bonito, zice vlăjganul din nou.- Hola, otra vez (again)şi Tom WaitsWhen I’m walking down, sha, la, la, laCe se întampla aici?Aş vrea să fug, dar ceva nu mă lasă, simt un amestec de frică, curiozitate, o senzaţie de timp suspendat, o stare trăită cândva, departe, într-un alt gând.Mă rasucesc pe un călcâi către bar, şi-mi vine o idee, dacă reuşesc să umplu mai multe ceşti cu cafea atunci bucla dispare, dar aparatul curge întruna într-o singura ceaşcă, plină mereu pe jumătate.When I’m walking down …şi deodată ştiu.Telefonul meu e blocat într-un GIF cu durata de 30 de secunde, îl caut frenetic în buzunarul de la spate, şi-l închid.Tom Waits trece la ‘If I have to go’, domnul ridică capul din carte şi-mi zâmbeşte, doamna cu cerceii verzi mă întreabă câţi ani are Sasha, iar vlăjganul îmi dă cafeaua de parcă ar ştii cum o vreau.- Doamne, ce gust divin! Jersey Girl – Tom Waits https://www.youtube.com/watch?v=j-ROB8kI_fwIf I have to go – Tom Waitshttps://www.youtube.com/watch?v=0jyVZNrWkow

Ruxandra, 11 ani -Mami, ştiu tot adevărul despre Moş Crăciun.-Daaa, de unde ştii?-Am citit pe Google.-Aaa, bun aşa, înseamnă că anul ăsta nu mai aştepţi cadouri sub brad.-Nu măi mami! Stai puţin că nu scria nicăieri aşa ceva!

O zi ca oricare alta, credea Inna. La meetingul de dimineaţă a stat mai mult cu ochii în agendă, a desenat cercuri și din ele alte cercuri, apoi a desenat un copac. Cand se pregătea să deseneze pasărea ce zbura din copac, Michèle i-a cerut părerea în legătură cu extensia de capital pentru firma AvaTronic și preluarea de liabilities în urma fuziunii cu Shipport.Avea cifrele in cap, era pregatită, întotdeuna este.Dar azi gândurile îi zboara departe, la primele ei zile in Franţa, la bursa de studii ce nu-i acoperea nici cazarea, la senzaţia permanentă de foame, la cele două job uri part-time, la banii trimiși acasă cu greu.A parcurs drum lung în cei opt ani de Franţa, este deja senior partner în firma unde lucrează de trei ani, alţii așteaptă o viaţă pentru asta.Dar astăzi e altfel, simte că a pierdut ceva, poate din relaţia cu parinţii și surorile, din cea cu prietenii, ba chiar și din relaţia cu ţara.- Ce bine că terminăm job-ul mai devreme, am timp pentru cumpărăturile de Crăciun, iar le-am lăsat pe ultima sută de metri. Tu ce faci de Crăciun, Inna?- Nimic important, o să sun acasă și cam atât, oricum sărbătorile astea nu mai au nicio valoare pentru mine. Mă gândeam că simt așa pentru că nu sunt acasă cu ai mei, dar nu cred că e asta, sunt plecată de prea mult timp. Pur și simplu în fiecare an văd că e o chestie mai mult comercială, decât spirituală.- O fi, dar copiii mei sigur se vor bucura și anul ăsta ca vine Moș Crăciun.- Da, a ramas doar pentru ei, atât.- Poate treci pe la noi, nu sta sigură totuși.- Poate, mulţumesc. Inna locuiește într-o mansardă. Își toarnă un pahar de vin și trece pervazul ferestrei. Din cameră, direct pe acoperiș. E o noapte caldă, nici anul ăsta nu a nins de Crăciun.Își găsește locul cunoscut, la îmbinarea dintre panta acoperișului şi coșul centralei, unde ţigla este mai lată si poate sta în siguranţă. Ridică paharul către stele, Cheers!  Dedesubt orașul încă freamătă de zbucium, oamenii se grăbesc să ajungă acasă pentru noaptea de Ajun. O s-o sun mâine pe mama, sper să nu mai plângă ca anul trecut, nu am ajuns nici acum acasă de Crăciun, în fond e o zi, ce atâta agitaţie pentru nimic.- Salutare, salutare, bei singură?- Hei, cum ai ajuns aici? Pe acoperișul ăsta e acces numai prin camera mea.- Ei lasă, lasă, că mai sunt si alţii care au acces!- Cum așa, nu inţeleg, locuiești aici, cand te-ai mutat?- Nu locuiesc aici, sunt de departe. Dar tu ce faci aici, singură pe acoperiș? Nu-mi zice ca îl aștepți pe Moș Crăciun?– Nu aștept pe nimeni, văd ca unii vin neaşteptaţi și neinvitaţi.- Vorbești despre mine? Eu sunt trimis, nu neinvitat cum zici tu.- Și mă rog cine te-a trimis? întreabă Inna curioasă- Dacă-ţi spun, n-ai să mă crezi, dar hai, uită-te acolo în dreapta, da, de la cupola bisericii în dreapta, ridică puţin privirea, vezi ceva?- Ce să văd, stele!- Nu ţi se par cam multe?- Nu, o fi vreo constelaţie ceva, pot să caut pe Google să văd exact.- Uite ce e! Mai bine caută adresa asta, e nevoie să ajungi acolo în jumătate de oră. Ai de dus un pachet.- Poftim? Drept cine mă iei? Ești vreun traficant și nu are cine să-ţi facă livrarea?- Nu sunt ce crezi tu, dar dacă nu te duci șeful meu va tuna și fulgera, va înjura în barbă, în plus îmi va taia orice primă de Craciun pentru veșnicie.- Dar de ce nu te duci tu? întreabă Inna- Nu pot, El te-a ales pe tine.- Stai că nu înțeleg ? Hei! Inna se uita în jur dar “trimisul’’ nu e nicăieri. Hei, e cineva? Liniște. Pe pervazul ferestrei găsește un pachet verde legat cu sfoară. Desface ușor sfoara și mâna i se afundă în miez de nucă încă călduţ de la copt.Mănânca cu poftă câţiva miezi.E și un bilet, Geraldine Peter, Rue Danton, nr 6.Se pare că Geraldine așteaptă nuca.Ce joc mai e și ăsta? De ce ea? Stă cu pachetul în mână și nu pricepe. Ce te faci acum Inna?  Și totuși, brusc ia paltonul și alergă în jos pe scări, de acolo în stradă și tot așa până în Rue Danton. Clădirea e pe centru între două străzi, numărul 6 e la parter, o braserie, închisă la ora asta. Sună, nimic, sună din nou, mult mai lung si nervos de data asta. – Răbdare că nu dau turcii! Un cap se ivește în ușa braseriei.Ce-i?- Am adus nuca.- Geraldine, auzi ţi-a sosit nuca. Anul ăsta ţi-a trimis o fată tare drăguţă. Hai intra drăguţă, intră, Geraldine e în bucătărie, intră, intră.Geraldine o întâmpină în ușa bucătăriei cu cel mai frumos zâmbet așezat pe o faţă care a râs mulţi, mulţi ani, și toate râsetele sau păstrat în pliurile feţei.- Un minut dacă mai întârziai, anul ăsta mâncam celebra mea placintă cu nucă, fără gram de nucă. Tu trebuie să fii Inna, bună treabă drăguţo, bună treabă.- Dar cum de știţi cum mă chemă?- Ei, drăguţo, la vârsta noastră mai știm și noi câte ceva. Vrei un ceai? Vezi acolo în spate pe masă, am făcut niște fursecuri cu glazură, placintă cu mere, poate vrei rulouri cu frișca, ia ce vrei ca să prinzi puteri, că trebuie să ajungi și pe Rue Naţionale34, la Albert, cu două sticle de vin, Chateau Blanc ’47, destul de valoroase aș zice.Îi strecoară în palmă biletul și-i pune în braţe cutia cu sticlele.Fără prea multe cuvinte Inna pleacă spre Rue Naţionale. Pe drum e într-o continuă întrebare, ce rol are ea în toate astea și de ce? Dacă ar pleca acum acasă cu sticlele, iar ajunge vinul până la Crăciunul viitor, pentru că un vin așa de valoros îl bei cu pipeta.Cu toate acestea, merge mai departe, Inna cea devenita acum un mare semn de întrebare.La numarul 34 e o clădire de apartamente, Albert stă la etajul 2, sună. Se