Îmi trebuie câteodată un ‘ajutător’, să-mi dea elan când vreau să zbor, să mă reînveţe să trăiesc, când nu mai ştiu şi rătăcesc.
Astfel de gânduri îmi țopăiau prin minte când am decis să cumpăr versiunea Premium la aplicaţia pentru trăit.
Oare app ul de trăit n-ar trebui să fie gratuit?
Am instalat app ul de trăit, dar nu e nimic de capul lui, are o mulţime de bug uri, nu pot pricepe cum de l-au lansat, mai costă şi o grămadă de bani. L-am avut free o perioadă, după care au început să-mi debiteze cardul, automat, lună de lună.
Doriţi plată recurentă pentru aplicaţia de trăit? Da sau nu?
Normal că Da, am mereu nevoie de ea.
Şi aşa app ul de trăit a devenit o permanenţă în viaţa mea.
Că e mai comod aşa, să acuz pe altcineva când nu-mi iese ceva, când nu rezonez cu cineva, când nu pun suflet deşi aş putea, când mi-e frică, când greşesc, când nu vorbesc, când a nu mă implica devine un mod de-a exista, când spun că nu depinde de mine, să mai facă şi alţii, de ce să tot împing eu bolovanul pe munte, nu era unul pe care îl chema Sisif pentru asta?
Am aplicaţia de trăit şi ea îmi permite să nu-mi asum nimic.
În fond merită banii aplicaţia asta, dacă e o interfaţă între mine şi viaţă.
Că nici durerile nu mai sunt ce au fost, în urma lor nu mai rămâi fără rost, le estompează aplicaţia pe toate, până li se şterge conturul. Şi-n loc să simţi, vezi de fapt că nimic nu te mai scoate din minţi, ba te lasă chiar indiferent.
De nicăieri venită, fix când aplicația îmi amintea să respir, am simţit o durere scurtă în umărul drept şi m-am trezit.
Doamne ce vis ciudat am avut, auzi şi tu, app pentru trăit!
Uf, părea atât de real!
Bine că nu e şi încă am multă treabă.
Să găsesc spaţii de respirat, momente de stat şi cugetat, simţiri de bucurat.
Să găsesc idei de analizat, spirit de implicat, dureri de traversat, lumină de vegheat, minte de deşteptat.
Să găsesc fapte bune de dăruit, oameni de locuit, iubire de iubit, viaţă de trăit.
Să gândesc, să-mi permit să greşesc, să simt că trăiesc!
