O zi în care munca nu se întâlnește cu distracția, pentru că distracția e mai mereu plecată și tot mai des rămân cu munca.
Chiar i-am zis zilele trecute:
-Muncă, mai ieși și tu la o plimbare, ce tot te ții scai de mine?
Și ea nu și nu, că ce companie plăcută, că ce m-aş face fără tine, nişte linguşeli din astea care mă umplu de nervi.
Că-mi vine să-i zic: – Uite care-i treaba! Eu mă fac că nu te-am văzut, tu te faci că nu mă cunoști!
Nah! Nicio șansă. Mă ține ea ocupată, să nu simt cum trece viața.
Dar viața trece, chiar daca eu am rămas cu vârsta și energia pe la 40 de ani.
Acum două zile am primit un mesaj de la medicul de familie (GP) despre wellbeing, despre niște cluburi age-friendly, pentru older people, am dat click pe link, am citit şi m-am întrebat, pentru ce îmi trimit mie toate astea? Poate are legătură cu munca mea, că lucrez în Social Care, ca în final să mă prind, wtf ăștia ştiu mai bine decât mine că sunt în target!
Am râs de două ori, o dată singură (cu vârsta îți permiți asta) și a doua oară când i-am povestit lui Tudor, fiul meu, care a vrut să vadă mesajul și m-a întrebat dacă mă simt traumatizată de întâlnirea mea cu dinozaurii. So funny!
Acum dacă tot mi-am luat acest răgaz să mă uit un pic în mine, pot spune cu certitudine că indiferent de circumstanțe viața e infinit de frumoasă.
Viața este cuvântul meu preferat din limba română. Limba română cu care sunt într-o relație de iubire de lungă durată, pe viață.
Viața e bijuteria noastră ce străluceşte tot mai tare pe masură ce desăvârşim binele, lumina și seninul din noi.
Viața este muzica care când îți atinge inima, te ridică de pe scaun și porneşti cu ea într-un dans de derviş rotitor, un dans al bucuriei eliberator.
Viața este vibrația Universului în sufletele noastre, infinitul pe care nu-l putem pricepe dar îi simțim măreția și veşnicia în noi.
Viața este. 
Beautiful Life : Ace of Base
